Milano, dincolo de Duomo și vitrinele scumpe

Milano nu se vinde singur cum o fac Roma sau Florența. Nu are ruine la fiecare colț și nici priveliști de carte poștală pe fiecare stradă. În schimb are un centru compact, un transport public care chiar funcționează și o viață de seară pe care celelalte orașe italiene nu o au.

Ghidul e pentru un city break de trei sau patru zile, cu plecare din România.

Trei aeroporturi, trei situații diferite

Aici se iau cele mai multe decizii proaste. Milano are trei aeroporturi, iar diferența dintre ele înseamnă o oră și niște zeci de euro.

• Linate (LIN) e la vreo șapte kilometri de centru, legat direct prin metroul M4. Ajungi în oraș în douăzeci de minute. E cel mai comod, dar are cele mai puține curse low-cost.
• Malpensa (MXP) e principalul aeroport, la aproximativ 50 de kilometri. Trenul Malpensa Express face circa 50 de minute până în Cadorna sau Centrale.
• Bergamo (BGY) se numește oficial Milan Bergamo, dar e lângă orașul Bergamo, tot la vreo 50 de kilometri. Se ajunge cu autobuzul, în aproximativ o oră.

Când compari prețuri, adaugă mereu transferul dus-întors. Un bilet cu 20 de euro mai ieftin spre Bergamo poate ieși mai scump decât unul spre Linate.

Zboruri directe pleacă din București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Craiova, dar rutele și aeroportul de sosire diferă de la o companie la alta și de la un sezon la altul.

Când să mergi

Aprilie, mai, septembrie și octombrie sunt lunile bune. Vara e cald și umed, iar în august jumătate din oraș se închide efectiv, fiindcă milanezii pleacă în concediu. Multe restaurante bune trag obloanele două sau trei săptămâni.

Iarna e rece și cu ceață, dar orașul rămâne funcțional și cazarea scade mult. Evită doar săptămânile de târguri, mai ales Salone del Mobile în aprilie, când prețurile la hotel se triplează.

În ce cartier să stai

• Zona Duomo e cea mai scumpă și cea mai turistică. Practic dacă ai două zile și nu vrei să pierzi timp.
• Navigli, pe canale, e zona de seară. Terase, aperitivo, zgomot până târziu. Bună dacă asta cauți, obositoare dacă nu.
• Brera e cartierul cu străduțe înguste și galerii, elegant și liniștit, la zece minute pe jos de Duomo.
• Porta Romana și Isola sunt zonele unde stau localnicii. Prețuri mai mici, metrou aproape, restaurante fără meniuri traduse.

Transportul, partea simplă

Metroul are cinci linii și acoperă tot ce te interesează. Un bilet urban costă 2,20 euro și e valabil 90 de minute, cu schimbări incluse. Cel de o zi costă 7,60 euro, iar cel de trei zile 15,50 euro.

Cea mai comodă variantă e să plătești contactless direct la turnichet, cu același card de fiecare dată. Sistemul calculează singur la final varianta cea mai ieftină pentru câte călătorii ai făcut. Validează și la ieșire, altfel calculul iese greșit.

Biletele pentru aeroporturi sunt separate și nu intră în sistemul urban.

Ce merită rezervat din timp

Cina cea de Taină a lui Leonardo, de la Santa Maria delle Grazie, e singurul obiectiv care chiar cere planificare. Se intră în grupuri mici, pentru cincisprezece minute, iar biletele se pun în vânzare în tranșe și se epuizează în câteva ore. Dacă îți dorești, verifică disponibilitatea înainte să îți cumperi zborul.

Terasele Duomo-ului merită biletul, mai ales spre apus. Poți urca pe scări sau cu liftul, iar diferența de preț e mică. De sus vezi orașul printre statui și arcade, ceea ce nu seamănă cu nimic altceva în Italia.

Castelul Sforza are curți în care se intră gratuit și muzee cu bilet. Dacă ai puțin timp, plimbarea prin curți și parcul Sempione din spate sunt suficiente.

Mâncarea și aperitivo

Milano are o specialitate pe care mulți o ratează: aperitivo. Între șase și nouă seara, comanzi o băutură la un preț fix, undeva între zece și cincisprezece euro, și primești acces la mâncare. În unele locuri e un platou, în altele un bufet întreg. Făcut bine, ține loc de cină.

De încercat: risotto alla milanese, galben de la șofran, cotoletta, șnițelul local, și panzerotti, un fel de plăcintă prăjită pe care o mănânci în picioare, la câțiva euro bucata.

Regula rămâne valabilă și aici: evită restaurantele din Piazza del Duomo și de pe traseul principal către castel. La două străzi distanță, aceeași mâncare costă cu o treime mai puțin.

Ce trebuie să știi

Milano e un oraș sigur, dar zonele aglomerate din jurul gării Centrale și metroul la ore de vârf sunt cunoscute pentru furturi din buzunare.

Centrul are o zonă cu acces restricționat pentru mașini, deci dacă închiriezi una, verifică unde ai voie să intri. Pentru un city break nu ai nevoie de mașină.

Iar dacă rămâi cu o zi liberă, lacul Como e la o oră cu trenul din gara Centrale, iar trenurile pleacă des. Mulți fac asta ca excursie de o zi, fără să schimbe cazarea.